Artă și literatură dacică

Cea mai cunoscută artă dacică este bijuteria. Brățările spiralice de aur, cu capete în formă de șarpe sau cu motive animale, găsite în Munții Orăștiei, sunt un simbol al artei dacice. O parte din ele au ajuns pe piața ilegală după jafurile din anii ’90 și au fost recuperate ulterior de autorități; azi pot fi văzute la Muzeul Național de Istorie a României, la București. Tot din argint și bronz sunt fibule, aplice de harnașament și vase de lux. Unele piese poartă influențe grecești și celtice, semn că atelierele dacice nu trăiau izolate.

Brățara spiralică

Brățara spiralică

Brățară de aur în formă de spirală, cu capete în formă de șarpe, din tezaurul Munților Orăștiei.

Dacii lucrau ceramica în două feluri: vase cenușii, făcute la roată, de influență celtică și grecească, și vase lucrate cu mâna, cu brâuri în relief. În așezările din Orăștie s-au găsit și vase mari de provizii, numite dolii. Uneltele de fier (securi, săpăligi, cuțite, dălți) arată un meșteșug dezvoltat.

Cea mai bogată „povestire” a dacilor a fost făcută de dușmanii lor. Columna lui Traian, ridicată la Roma și inaugurată în 113, are o friză în spirală de aproximativ 200 de metri, cu peste 150 de scene și mii de figuri. Ea arată portul dacilor, cetățile, armele, solii și o scenă interpretată de obicei drept sfârșitul lui Decebal. Nu e un document neutru: e o imagine a victoriei romanilor. Folosită cu această grijă, rămâne cel mai important izvor vizual despre daci.

Scene pe Columna lui Traian

Peste 0150

Lungimea frizei în spirală

Circa 0200 m

Anul inaugurării, la Roma

0113

Ovidiu, exilat la Tomis (azi Constanța) începând cu anul 8, scrie versuri triste despre ținutul geților și spune că a compus un poem în limba lor, pierdut. Din Antichitate mai avem și paginile lui Herodot, Strabon și Dio Cassius, citate pe celelalte pagini ale acestei secțiuni. Un text de Traian despre războaiele dacice, Dacica, nu s-a păstrat.

În secolul al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea, dacii au devenit temă pentru scriitori și pentru istorici. George Coșbuc l-a pus pe Decebal să vorbească în poemul „Decebal către popor”. Vasile Pârvan a publicat în 1926 Getica, prima sinteză arheologică a lumii geto-dace. Mircea Eliade a scris în 1970 De la Zalmoxis la Genghis-Han, despre religia și legendele dacilor. Ele au dat dacilor un loc în imaginația românilor, alături de cercetările științifice.

Pe internet circulă „texte dacice”, „alfabete dacice” și „manuscrise” fără provenință. Dacă nu au sursă, loc de descoperire și datare verificabile, nu le prezentăm ca autentice. Cititorul este invitat să ceară mereu de unde vine o piesă și cine a studiat-o.