Tradiții dacice

Pe Columna lui Traian, dacii poartă o cămașă lungă până la genunchi, strânsă cu un brâu, pantaloni largi legați la glezne, mantie și, la unii, o căciulă ascuțită. Iordanes vorbește despre două rânduri de oameni: nobilii, numiți „pileați” după pălăria pe care o purtau, și oamenii de rând, „păroși”, cu capul descoperit. Pe Columnă, tocmai căciula ascuțită îi deosebește pe nobili. Fibulele din bronz și argint, găsite în așezări, arată că hainele erau prinse cu piese lucrate cu grijă.

Portul dacilor

Portul dacilor

Costum reconstituit: cămașă lungă cu brâu, mantie, platoșă de piele și pumnal; nobilii purtau căciula ascuțită.

Așezările dacice erau gospodării risipite sau grupate pe terase, iar cetățile din munți găzduiau conducătorii. Arheologii au găsit mei, orz și grâu, vase mari de provizii, mori de mână și unelte de fier: sapa, secera, coasa. Geții creșteau vite, oi și cai. Strabon spune că regele Burebista a poruncit să se taie viile, ceea ce arată că dacii cunoșteau vița și vinul, iar o poruncă de felul acesta a fost considerată demnă de a fi amintită.

Herodot descrie credința dacilor în nemurire și trimiterea solului către Zalmoxis, apoi gestul de a trage cu săgeți spre cer în timpul furtunii. Aceste rânduieli sunt cele mai vechi pe care le avem scrise. Sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, cu rânduri de stâlpi și discuri de andezit, arată că ritualurile aveau un loc anume; ce se făcea acolo exact nu știm, iar explicațiile (calendar, observator astronomic) sunt interpretări, discutate între specialiști.

În cimitirele dacice cercetate predomină incinerarea: cenușa se așeza într-o urnă sau direct în groapă, împreună cu vase și, uneori, arme sau podoabe. În zona Munților Orăștiei s-au găsit și morminte sub tumuli. Obiceiul se potrivește cu ideea, scrisă de Herodot, că moartea nu era un sfârșit.

Ovidiu, surghiunit la Tomis, descrie în Tristia iernile aspre și Dunărea înghețată, iar geții apar în versurile lui cu blană, cu arcuri și cu săgeți. În Ex Ponto spune că a compus un poem în limba lor. Descrierea e a unui om trist și ostil locului, deci trebuie citită cu prudență.

Se discută dacă unele elemente din portul popular, din colinde sau din meșteșugurile satelor românești vin din vremea dacilor. Etnologii pot arăta asemănări; continuitatea directă nu se poate dovedi pentru fiecare obicei. De aceea, pe Explore Dacia păstrăm distincția dintre „atestat la daci” și „asemănător cu ce se păstrează azi”.